La pomul laudat sau cum nu stim sa vedem oportunitatile in alte locuri
Imi aduc aminte de o scena din Beautiful mind in care baietii stau la bar si "fileaza" niste tipe. Si imi aduc aminte ca in scena aia actorul principal explica intr-un mod sublim teoria Nash Equilibrium, aratand cum daca toti s-ar duce duce buluc spre ele nu ar face altceva decat sa se blocheze si sa piarda toti. Ei bine asa a fost si la noi....
Hapt, buluc pe Paris... all on board... or not!
Eu sigur am invatat ceva, ca prea multi voluntari pe un singur proiect e sinucidere pentru mine. Nu inteleg de unde atractia asta pentru ambalaj... aaa... sau da, asta e lumea in care traim, in care e mai important la un produs ambalajul si nu continutul ca si cum eu cand ajung acasa rontai carton..mda :(.
La fel si aici, proiectul sincer nu era cine stie ce, cea mai mare parte munca de birou, de indosariere, ii zic eu. Din perspectiva mea nu pot sa gasesc o munca mai "trista" de facut pentru un voluntar, nici nu stiu de ce vroia sa ii pedepeseasca asa organizatia gazda, mai mult, acum insa nu inteleg cum cineva ar vrea sa se auto-pedepsesca. Dar Paris e Paris... ohh Jaque!
In schimb am avut proiecte cu adevarat valorase, cu activitati din care aveai numai de invatat si de oferit si la care nu am avut nicio aplicatie :(.
Eu am invtat ca trebuie sa le atrag atentia aplicantiilor unde e deja ingramadeala si sa scot in evidenta proiectele cu adevarat valoroase.
Iar voluntarii sper ca au invatat sa "rascoleasca" baza de date pana gasesc un proiect a carui activitati sa le aduca staisfactii si sa nu aleaga o locatie.
