Mentor EVS din cadrul organizatiei: da sau nu?
Din pacate, mentoratul e doar "un accesoriu" care desi important nu e luat in serios de catre cele mai multe organizati. Intre "teoreticieinii pe care i-am intalnit la curs si practicantii adevarati din organizatii e o prapastie de concepte iar o intelegere mediana a realitatii nu a existat si cred ca nu va exista niciodata.
Teoreticienii,
vad o lume idealista, in care in principiu, mentorul ar trebui sa fie
familiarizat spre "stiu foarte bine" ce presupune proiectul voluntarului
DAR sa nu fie din organizatie... well, chestia asta e destul de hilara
daca te gandesti ca sectorul neguvernamental e inca o mare enigma pentru
cei mai multi oameni, daramite sa gasesti pe cineva care sa inteleaga
viziunea si particularitaile organizatiei, ale EVS si ale proiectului si
pe de alta parte sa aiba neutralitatea necesara. Sincer, cred ca e o
utopie, iar cei care cred ca cineva poate intelege abstract fara un
contact serios si experinta directa cu organizatia si proiecte de acest
tip e ori naiv.... ori naiv.
Cele mai multe organizatii rezolva problema gasind in organizatiei mentori.
Eu
personal nu sunt de acord cu o astfel de practica, TOTUSI daca ma
distantez de opinia mea as intreba....De ce NU din organizatie? De ce
voluntarul si organizatia se posteaza pe pozitii "opozibile" inca de la
inceput si au nevoie de o zona neutra? Chiar si aceasta insistenta a
neutralitatii, care ne este servita la cursurile de formare, invita la
aceasta pozitionare strategica "razbonica"! Cred ca organizatia si
voluntarul, daca au acelasi scop, atunci privesc in aceaisi directie si
de ce ar avea nevoie pana la urma de un mediator sub forma de mentor?
Mai mult intreaga literatura de specialitate insista pe idea ca mentorul
sa fie din organizatie, sa cunoasca organizatia, sa aiba vechime in
organizatie, etc... oare de ce? :)
Sa fiu voluntar, as prefera sa
stiu ca ce ciripesc eu se aude si "unde trebuie", daca unde trebuie are
acelasi interes cu mine si in loc de sanctiune ma invita la dialog totul
va fi spre beneficul amandurora.
Vezi, aici e problema cea mai
mare, in ipocrizia sectorului acesta, valori ca si cooperarea,
deschidere, empatie si dialogul nu au in realitate o aplicabilitate
reala, cei mai multi mimeaza, precum si in celelate sectoare valorile
dar cand vine vorba de practica, de "mine", atunci relativitatea
acestori valori si a modului de aplicare transpare imediat.
Organizatiile sanctioneaza voluntarul sau intra in cealalta extrema -
submisiva, orice pentru voluntar, sa nu il suparam cumva.
Acum nu
doresc sa ii condamn nici pe cei care isi i-au mentori din organizatie.
Pur si simplu nu pot sa vad cum un "pusti" student (pentru ca
majoritatea membrilor unei organizatii s-ar putea incdra in aceasta
categorie), ar putea sa fie mentor.... imi pare o comicareala totala. Si
tu si eu suntem din zona tineri, cat de "copti" ne simtim? Ai putea
purta responsabilitatea unei decizi, pe care chiar daca nu ai luat-o tu
dar la care ai contribuit, are consecinte asupra celuilalt? Si apoi cine
iti da TIE acest drept, din punct de vedere etic si cat de profesionist
esti.... acum nu ne "jucam"? Un "copt" insa cere bani... si la ce bani
ne dau prin program, nu prea ai de unde sa mai gasesti bani si pentru
asta....si iata cum "carja" voluntarului e trecuta pe planul tzspe.....
